Banda Desenata/Comics

Acasă Discuții Studii Banda Desenata/Comics

Acest subiect conține 82 de răspunsuri are 7 voci și a fost actualizat ultima dată de _Maxim _Maxim acum 4 ani, 6 luni.

Vizualizare 15 articole - 46 la 60 (din 83 în total)
  • Autor
    Mesaje
  • #526 Răspuns

    Cristina
    Participant

    A fost sau n-a fost?! banda desenata la noi, putin mai conteaz? daca tot ce se face e pomenirea mortilor. Oameni blajini, l?sa?i acatistele odata.
    Noi nu prea avem veleitati de dr. frankestein, ca vad ca nimeni nu se încumeta sa reînvie un personaj din cele 200, sau 4400, care au fermecat copilaria, asa ca mai bine le lasam sa se odihneasca în pace si ne apucam de-altceva.
    Îmi pare rau sa scriu asta, îmi este peste inima, dar, din pacate, BDaua este, înainte de toate, industrie (sintagma industrie culturala exista, nu e nimic rau în asta). Tot ce e produs, reprodus si reproductibil, ai se pliaza unor raporturi de cerere si oferta, tot ce înseamna investitie si se contabilizeaza, este industrial. E un secret al lui Polichinelle, then again, nu e nimic rau în asta, marketingul are valorile lui. Cred, aaa mai timid, ca o abordare pragmatica, si nu paseista sau bosumflata a unei benzi desenate de productie româneasca pentru un public bine tintuit a priori, are toate sansele sa ne treaca pe malul celalalt.
    Targetul?? Targetul??? Publicului de 20-40 de ani, urban, au cocalar, cu converci sau servieta îi e foame de cultura si subcultura (de asta, HC comics prinde, e cool, e altfel). El vrea diferenta si nu indiferenta
    Nu vreau sa fac schite comportamentaliste de 2 lei, dar mi se pare ca se vorbeste prea putin de cetitor si de comportamentul lui. Autorul trebuie sa creeze pentru public si daca vrea succes acum, trebuie sa ocupe segmentul 20-40, citadin, independent cu bani, dispus sa investeasca în cultura.
    Dup-aia ne ocupam de dracoiacele de PPG.
    We’re going to fight crime. That’s what we do! Duh.

    #527 Răspuns

    Sanki
    Participant

    Industrie? E pentru cei industriosi!

    Ziceam ca s’arata cliseele („acatiste” si fixuri si matrixuri), ia d’ici:
    FRAGMENTE din Cotidianul, 14 iunie 2006
    Cartarescu e tras in banda – Provocarea desenata

    Desenele sint semnate de Edmond Baudoin. Asociatia „La moitie pleine“ a facut posibila colaborarea Baudoin – Cartarescu, care se afla deja la episodul doi. Desenatorul francez a mai lucrat cu textele scriitorului roman, in cadrul proiectului „Nos Belles Etrangères“.

    Editura Humanitas a acceptat imediat propunerea celor de la Asociatia „Jumatatea plina“, coeditorii acestui roman si cei care au contextul pentru colaborarea celor doi artisti.

    Acest proiect este o buna metoda de testare a pietei din Romania si, in acelasi timp, de a deschide pofta cititorilor romani de banda desenata clasica, cit si a celor de literatura, pentru romanele de banda desenata. S-a spus adesea ca banda desenata nu are succes la romani pentru ca artistii de aici copiaza marii desenatori.

    Ca nu „branduiesc“, intr-un fel, spatiul romanesc, prin desenele lor, si ca se recunoaste stilul franco-belgian la nivel de scriitura. Romanul grafic facut dupa textul lui Cartarescu este o buna ocazie de a contrazice acest punct de vedere. Desi aceasta decizie nu este finala, s-a hotarit totusi ca lansarea sa aiba loc la tirgul de carte din Paris, din luna martie a anului viitor.

    Din pacate, romanul grafic, „noul val“ al BD-ului, nu a luat pe sus piata romaneasca.
    Bestseller-ul „Sin City“ este cunoscut aici doar pentru film si putini stiu ca a avut la origine un astfel de roman. „In State, unde au aparut aceste „graphic novels”, exista deja o traditie centenara de lectura a acestor benzi desenate pentru adulti.

    In Romania, adultii care le-ar aprecia se numara pe degete, chiar daca ei se numesc Patapievici, Cioroianu, Mircea Mihaies, Ion Manolescu sau Paul Cernat“, regreta Dodo Nita, singurul istoric al benzilor desenate din Romania.
    Cele mai de succes romane de acest gen sint „Maus“, de Art Spiegelman, o istorie a Holocaustului din perspectiva propriei sale familii, „Persepolis“, de Marjane Satrapi, o epopee a copilariei in Iran, in timpul schimbarii de regim, si „Journal“, de Fabrice Neaud, care este un jurnal intim al autorului in patru volume.
    Inca din anii ’70 se putea citi in Romania „Pif Gadget“, care sosea in mii de exemplare si era citita pe nerasuflate.

    Cei care au depasit virsta de 22 de ani isi amintesc probabil de „Luminita“, „Arici Pogonici“, „Cutezatorii“ (pentru coperta a patra) si chiar „Soimii patriei“, care faceau deliciile dupa-amiezelor noastre lipsite de Cartoon Network, Fox Kids sau macar Radio Itsy Bitsy.

    Istoria incepe in 1893
    Dodo Nita este cu adevarat un pasionat al BD-urilor. Altfel nu ar fi scris peste 1.000 de articole pe aceasta tema, nu ar fi tradus din limba franceza benzi desenate de Andre Juillard sau Morris. Si nici nu ar mai fi publicat „Istoria benzii desenate in Romania“ sau „Dictionarul de benzi desenate din Romania“.
    Istoria benzii desenate romanesti incepe „exact in anul 1893 cind, in revista «Amicul copiilor», a aparut prima BD desenata de un autor roman, C. Jiquidi“, explica el. Acum oamenii mari din Romania citesc benzi desenate in „Penthouse“, „Hard BD“, „Flacara“, „BIZ“ sau „Libertatea femeilor“.
    Copiii si adolescentii fac mult mai usor rost de BD-uri straine, dar le devoreaza si pe cele autohtone editate de Egmond sau pe cele din „Lumea Copiilor“, „Doxi“, „Pici“, „Pipo“, „Spiderman“.
    In plus, in ultima vreme a aparut o serie de BD in colectia „Clasicii literaturii“ editata de ALLFA, noua albume din seria „Garfield“ editate de RAO, doua albume din „Tintin“ la Editura MM Europe.

    Top 10 autohton al benzilor desenate din toate timpurile
    Desi a recunoscut ca ii este greu sa aleaga zece albume dintre cele 100 aparute in Romania intre 1925 si 2006, Dodo Nita s-a aventurat totusi la un top.
    Seria „Haplea“, de Batzaria si Iorda
    Seria „Mac si Cocofifi“, de Livia Rusz si Lucia Olteanu
    „Tarzan“, de Nicu Russu, Ed. Stadion, 1974
    „Titilica, baiat fara frica“, de Mircea Possa, Ed. Ion Creanga, 1974
    “In lumea lui Harap Alb“, de Sandu Florea, Ed. Sport Turism, 1979
    „Cowboy Dog“, de N. Nobilescu, Ed. E.V.&A., 1990
    „Love story in Piata Universitatii“, de Valentin Tanase, Ed. Teora, 1992
    „Bine ai venit, mama soacra!“, de Radu Marian, Ed. Dobrogea, 1998
    „Alex e la Paris“, de Roman Tolici si Alex Ciubotariu, Ed. Libertes, 2002
    „Cinci saptamini in balon“, de Vali Ivan, dupa Jules Verne, Ed. Egmond, 2005

    Top 5 Universal
    1. Jeff Smith: „Bone“ – amuzant, dramatic, istet, un amestec intre Mickey Mouse si Lord of the Rings
    2. Art Spigelman: „Maus“ – documentarea unei istorii reale, despre Holocaust
    3. Daniel Clowes: „Eightball“ – scrie despre viata din orasele mici din America, realist
    4. Hugo Pratt: „Corto Maltese“ – unul dintre cei mai importanti eroi de BD, misterios
    5. Marjane Satrapi: „Persepolis“ – roman grafic.

    http://biz.hotnews.ro/articol_50324-Cartarescu-e-tras-in-banda-Provocarea-desenata.htm
    COTIDIANUL pare sa fie cel mai „interesat” sa publice articole despre BD – in care unele datre se repeta, tradand saracia surselor.

    Ne-nnobilam cu invecinari de nume si titluri.
    Targetul? Targetul e neatins. TARGETUL nu vreunul din cele inventate si plantate peste tot la indemana!

    A fost sau n-a fost?
    Ce-a fost a fost. Ce-ar putea fi: o BeDea TOPless! 😆
    eee, dar asta-i alta poveste

    (cititorul, zici? care cititor? daca n-are habar de „MAUS” ci doar de Mickey si citeste numai Spiderman si nu stie de Satrapi si-l cheama Vasile nu Horia Roman…:lol: 😆 …)

    #528 Răspuns

    Sanki
    Participant

    SUPERMAN, K.O. in Romania
    de Florin BRATESCU
    Bate vantul pe piata comics-urilor, care inca nu si-a revenit dupa pauza impusa de cenzura comunista.
    Pe langa fripturile de vita vandute la preturi exorbitante (150-200 de dolari) si gentile Louis Vuitton atarnate de bratul a 90% dintre japonezele moderne, o femeie de afaceri din Romania care a calatorit recent la Tokio s-a mai declarat uluita si de preocuparea numarul unu a managerilor niponi care iau trenul dimineata pana la serviciu: „sunt absorbiti toti de ditamai catastifele de benzi desenate, de care par ca nu se mai satura“. De fapt, in Japonia, 40% dintre publicatiile vandute zilnic sunt comicsuri.
    In Occident, nimeni nu e surprins cand un om de afaceri matur plateste 100.000 de dolari pe un exemplar de colectie. De altfel, in Statele Unite, filmele realizate dupa benzile desenate incaseaza sute de milioane de dolari. Acum zece ani, veniturile din vanzarile de comicsuri atingeau, tot in State, 850 de milioane de dolari. Timonium Company, lider pe piata de distributie a comicsurilor in America, avea anul trecut o cifra de afaceri ce depasea 200 de milioane de dolari. Maus, creatia lui Art Spiegelman despre Holocaust, devenea in 1992 prima banda desenata care castiga premiul Pulitzer.
    In Franta, Belgia, Olanda, sau Australia profiturile din aceasta industrie ajung aproape de 75 de milioane de euro anual (TinTin fiind deja o comoara nationala in Belgia). In tarile din fosta Iugoslavie, revistele cu benzi desenate sunt atat de populare incat se pirateaza, dar vanzarile la negru tot nu aduc prejudicii mari pietei legale. In India, un comics despre un Spiderman autohton, cu origini musulmane, promite castiguri enorme.
    In Romania industria benzilor desenate lipseste aproape cu desavarsire. „Ca sa existe o industrie a benzilor desenate, trebuie sa se nasca un cult al printului“, spune Matei Branea, cel care a dat nastere benzilor Leon, Haicu sau Luc in 2000. „Iar acest cult, multumita comunismului, n-a apucat sa se dezvolte“, adauga el. Cand comunismul a „intrat in paine“, partidul a vazut benzile desenate ca un exponent clasic al subculturii capitaliste si le-a combatut pe toate fronturile. A reusit sa-l ucida pana si pe Haplea, cel mai cunoscut personaj de banda desenata din perioada interbelica, nascut din colaborarea scriitorului Nicolae Batzari cu desenatorul Marin Iorda. Astfel, pana in ‘89, in banda desenata romaneasca a fost o liniste totala, singurile scapari fiind cateva benzi adaptate la epoca.
    In aceste conditii, dupa Revolutie, investitorii au evitat sa exploateze „comic book-ul“, chiar daca, prin alte parti, s-a dovedit o reala mina de aur. „Afara“, fanii benzilor desenate sunt dispusi sa cheltuie mii de dolari pentru un singur numar – de pilda, Stephen A. Geppi – presedintele uneia dintre cele mai mari companii de distributie a comics-urilor – a achizitionat acum doi ani, pentru colectia personala, primul numar al revistei Superman cu 62.000 de dolari. La noi insa aceasta pasiune nu s-a nascut inca.
    „Nu poti sa vinzi banda desenata daca nu ai un public de BD“, spune Milos Ivanovici, fondatorul Hardcomics, prima editura romaneasca specializata in banda desenata underground (un tip de comics cu mare priza la public, deoarece trateaza subiecte sociale sau politice si e realizata, cap-coada, de o singura persoana). S-a convins acum doi ani, cand a lansat pe piata romaneasca primul comics de acest gen, Aaargh, desenat de Roman Tolici. Ivanovici a investit in cele 300 de exemplare tiparite aproape 1.000 de euro. Nu si-a recuperat investitia, dar asta nu l-a impiedicat sa continue.
    La scurt timp a tiparit o alta revista, Omulan, in 500 de exemplare. Din nefericire, nici aceasta, creatia lui Matei Branea, n-a reusit sa se vanda atat cat sa acopere macar cheltuielile de tiparire. Dar a aratat ca se misca ceva in domeniu si in Romania si, „poate peste cinci ani, o sa vindem pe e-Bay si o sa ajungem faimosi“, spune MiloŠs. Pana atunci, se multumeste sa se concentreze asupra celei de-a treia productii Hardcomics, care va contine lucrarile a 20 de desenatori romani si care apare saptamana aceasta.
    In aceste conditii, dupa Revolutie, investitorii au evitat sa exploateze „comic book-ul“, chiar daca, prin alte parti, s-a dovedit o reala mina de aur. „Afara“, fanii benzilor desenate sunt dispusi sa cheltuie mii de dolari pentru un singur numar – de pilda, Stephen A. Geppi – presedintele uneia dintre cele mai mari companii de distributie a comics-urilor – a achizitionat acum doi ani, pentru colectia personala, primul numar al revistei Superman cu 62.000 de dolari. La noi insa aceasta pasiune nu s-a nascut inca. „Nu poti sa vinzi banda desenata daca nu ai un public de BD“, spune Milos Ivanovici, fondatorul Hardcomics, prima editura romaneasca specializata in banda desenata underground (un tip de comics cu mare priza la public, deoarece trateaza subiecte sociale sau politice si e realizata, cap-coada, de o singura persoana). S-a convins acum doi ani, cand a lansat pe piata romaneasca primul comics de acest gen, Aaargh, desenat de Roman Tolici. Ivanovici a investit in cele 300 de exemplare tiparite aproape 1.000 de euro. Nu si-a recuperat investitia, dar asta nu l-a impiedicat sa continue. La scurt timp a tiparit o alta revista, Omulan, in 500 de exemplare. Din nefericire, nici aceasta, creatia lui Matei Branea, n-a reusit sa se vanda atat cat sa acopere macar cheltuielile de tiparire. Dar a aratat ca se misca ceva in domeniu si in Romania si, „poate peste cinci ani, o sa vindem pe e-Bay si o sa ajungem faimosi“, spune Milos. Pana atunci, se multumeste sa se concentreze asupra celei de-a treia productii Hardcomics, care va contine lucrarile a 20 de desenatori romani si care apare saptamana aceasta.
    Pe de alta parte, Doru Buscu, redactorul-sef al Academiei Catavencu, spune ca, pe langa public, banda desenata romaneasca mai duce lipsa si de desenatori. „Atunci cind acestia vor aparea, vom vedea daca lipsesc cumva si scenaristii“. In aceste conditii, Buscu e de parere ca investitia in BD nu e deloc profitabila. „Dar ca de obicei, noi ne incapatanam sa demonstram ca orice e posibil“, spune Buscu. Au abordat banda desenata prin 2001 cu gândul la Pif, revista care „in comparatie cu stupiditatile decolorate din Luminita si Arici Pogonici, era, in copilaria noastra, perfectiunea insasi“.
    Piata libera si faptul ca „intr-un fel, grupul initial de la Catavencu face parte din generatia Pif“ i-a convins pe academicieni sa experimenteze un serial de BD in Catavencu. Asa a luat nastere Rezolvatorul, un super-erou care, fata de omologii sai americani ce se confruntau cu monstri sau ciudatenii de pe alte planete, ducea o lupta oarba cu coruptia politica. Dupa o pauza provocata de lipsa de experienta a desenatorilor, si-a facut intrarea graficianul Bogdan Petry, impreuna cu care Catavencu a lansat cateva editii de vacanta, intitulate „Catavencu la munte si la mare“, complet „utilate“ cu BD. Acestea au fost initial tiparite in 30.000 de exemplare, dar dupa mai multe cereri suplimentare, s-a mai tras cate un tiraj. O dovada clara ca BD-urile lui Petry din Catavencu la munte si la mare cu Adrian Amantu’ Minune sau cele care tratau „Misterul disparitiei dinozurilor de partid“ au reusit sa deschida drum in acest domeniu. Un drum pe care Catavencu are de gand sa-l parcurga si in viitor, Buscu spunand ca echipa are planuri foarte mari in ceea ce priveste banda desenata.
    Editura RAO incearca si ea sa schimbe cate ceva. A cumparat de curand drepturile de autor pentru celebrul Garfield si a publicat deja patru editii in limba romana. Profitand ca anul acesta se implinesc 25 de ani de la nasterea personajului lui Jim Davis, iar in Romania urma sa aiba loc lansarea primului film cu Garfield in rolul principal, Rao l-a adus pe unul dintre cei mai celebri motani ai lumii in librarii, la pretul de 165.000 de lei. „E un risc pe care ni l-am asumat, tinand cont de faptul ca tentativele anterioare de a publica comicsuri in Romania au fost un esec“, spune Alina Sarbu, editor la RAO. Dar jucatorii de pe piata sunt constienti ca va mai trece ceva timp pana cand se va (re)forma un public pentru acest segment. Iar in contextul in care, dupa cum spune oficialul RAO, „in acest moment istoric in Romania nici macar scriitorii nu traiesc din scris“, o industrie autohtona a benzii desenate pare ca se va lasa mult asteptata.
    http://www.businessmagazin.ro/articole/SUPERMAN–K-O–in-Romania-4055-1.html
    Tintin este deseori scris TinTin (dupa Rin Tin Tin, probabil)
    MAUS, din nou
    Pif, din nou, inconturnabil (scris corect, nu „Piff”)
    Haplea – iata cim se fixeaza unele date in memoria publicului prin repetie – oare cati din acest public l-a citit/vazut, actually??
    …si „miracolul” Hardcomics, care se va fixa si el prin repetie, ca BD Resurrection in Romania (partial adevarat, editorial…pe langa alte incercari de alte „genuri”) De-acum ii vom mai asculta pe Matei, Milos. Care deschid, alaturi de ceilalti… bucuresteni un drum interesant si „vizibil” in naratiunea grafica/street art&stuff mix!

    #529 Răspuns

    Cristina
    Participant

    Spicuiri din Barthélémy Schwartz, De la Misère, despre banda desenata frantuzeasca, articol din ’86, publicat ini?tal în Controverse n˚4, reluat în revista bianuala L’Éprouvette, n˚2, scoasa de Association.
    1. Istoria benzii desenate este, în mod esential, cea a extinderii unei piete, a unei intreceri între autori si editori, a unei adaptari la cerintele pietei (cu referire la anii ’70).
    2. Pâna în anii ’60 nu exista notiunea de autor; o banda desenata fiind realizata de artizani, uneori anonimi, alteori purtând un pseudonim, dar care lucrau la comanda si apartineau unei scuderii, jurnal sau revista. Prin anii ’70 li s-a permis artizanilor sa devina autori si sa abandoneze cliseele, codurile si alte arcane.
    3. A spune ca o banda desenata e comerciala si ca alta e de autor, personala, nu mai înseamna nimic. Ambele sunt marfuri, produse. Ceea ce conteaza e calitatea acestor produse. Deci, a spune ca o banda desenata este comerciala este o tautologie, în sine.
    Ar mai fi niscaiva chestii despre memoria istorica, bd-arta sau nu, si truda artistului la BeDeatitudine, dar le tin pentru mai târziu.
    Y a un grand probleme de plates-bandes, là. Cine calca pe cine, si pe ale cui razoare?

    #530 Răspuns

    Cristina
    Participant

    Top 10 autohton al benzilor desenate din toate timpurile
    Desi a recunoscut ca ii este greu sa aleaga zece albume dintre cele 100 aparute in Romania intre 1925 si 2006, Dodo Nita s-a aventurat totusi la un top.
    Seria „Haplea“, de Batzaria si Iorda
    Seria „Mac si Cocofifi“, de Livia Rusz si Lucia Olteanu
    „Tarzan“, de Nicu Russu, Ed. Stadion, 1974
    „Titilica, baiat fara frica“, de Mircea Possa, Ed. Ion Creanga, 1974
    “In lumea lui Harap Alb“, de Sandu Florea, Ed. Sport Turism, 1979
    „Cowboy Dog“, de N. Nobilescu, Ed. E.V.&A., 1990
    „Love story in Piata Universitatii“, de Valentin Tanase, Ed. Teora, 1992
    „Bine ai venit, mama soacra!“, de Radu Marian, Ed. Dobrogea, 1998
    „Alex e la Paris“, de Roman Tolici si Alex Ciubotariu, Ed. Libertes, 2002
    „Cinci saptamini in balon“, de Vali Ivan, dupa Jules Verne, Ed. Egmond, 2005

    Top 5 Universal
    1. Jeff Smith: „Bone“ – amuzant, dramatic, istet, un amestec intre Mickey Mouse si Lord of the Rings
    2. Art Spigelman: „Maus“ – documentarea unei istorii reale, despre Holocaust
    3. Daniel Clowes: „Eightball“ – scrie despre viata din orasele mici din America, realist
    4. Hugo Pratt: „Corto Maltese“ – unul dintre cei mai importanti eroi de BD, misterios
    5. Marjane Satrapi: „Persepolis“ – roman grafic.

    Face pui topul asta, ca l-am tot ochit prin ziare. Dar se uita ca nu poate avea mai multa valoare obiectiva decât, sa zicem, listele facute pe amazon de cititori înfocati. Dar poate servi de ghid orientativ, pentru un public imun si inocent în ale benzii desenate.
    În ceea ce priveste titlurile românesti, sa dai cu tunul dar nu cred ca se pot gasi decât ultimele doua titluri, si înca cu greu. Marturisesc ca 8/10 din topul românesc nu mi-a trecut prin fata ochilor, în schimb tot topul strain mi-e cunoscut.

    #531 Răspuns

    Cristina
    Participant


    Pe când colec?ia refuza?ilor la noi, cei ce n-au apucat locul de onor, laurii, placheta aurit?, înscrierea la catastif.
    Y en a marre, quoi!

    #532 Răspuns

    Sanki
    Participant

    A revenit gradinarul sa vada cum se mai trage BrazDa.
    Cu plugul vine de peste Dunare, de parca ar vrea sa faca un nou canal (de data asta Belgrad-Bucuresti ca sa intram si noi in…Europa suBDerrana), vine Milos Jovanovic. Apar si alte nume, cum ziceam…

    BD in alerta!
    Ionut Chiva Bogdan Iancu – PREZENT
    (fragmente)
    Dupa inceputurile timide de la sfirsitul secolului XIX, timp de mai bine de 40 de ani bd-ul romanesc a fost mutat pe linia de propaganda a sistemului comunist: soimii patriei si pionierii erau familiarizati cu eroii tipici ai „Epocii de aur”. Dupa 1989, incercarile de a scoate reviste cu benzi desenate au fost putine si de cele mai multe ori sortite esecului. BD-ul a devenit cu timpul preocuparea unora dintre artisticii plastici de la noi, entuziastii care au creat Hardcomics, probabil cea mai populara revista de gen autohtona. Din cauza dificultatilor economice dar si a faptului ca benzile desenate nu fac in Romania obiectul unei subculturi de masa ca in Occident, multi dintre acestia se refugiaza pe internet, spatiu in care gasim si manga.ro, cea mai interesanta incercare de popularizare a artei grafice manga la noi.
    In perioada comunista, traditia benzilor desenate de la noi s-a consolidat la fel ca si literatura si toate celelalte forme de manifestare artistica intr-un mijloc de propaganda a sistemului comunist. Pe linga personajele care populau revistele „Luminita”, „Arici pogonici”, „Cutezatorii” si „Soimii patriei”, in ilustratii ale lui Gheorghe Marinescu, Pompiliu Dumitrescu, Teo Gherghe, Puiu Nanu si Anca Nazarie, tinerii epocii de aur mai aveau acces, pe cale informala si cu voie de la partid, la bd-uri occidentale „cuminti“: „Pif-Gadget” (publicatie franceza stingista), „Asterix si Obelix” sau celebrul „Rahan”.

    Noii eroi ai benzilor desenate se numesc Omulan si Birdy (realizate de Matei Branea), Fredo&Pid’jin (creaturi imaginate de Eugen Erhan si Tudor Muscalu), Rom-bran (Ciubi). Dintre cei mai importanti autori autohtoni de benzi desenate, pe linga cei amintiti mai sus, sint Roman Tolici, Alex Ciubotaru (Ciubi), Sinboy, Reniform, Stefan Tiron (Megatron). „Vizibilitatea acestora, spune Stefan Tiron, s-a creat si prin participarea lor la asa-numita arta a strazii – loc in care, se pare, impactul asupra publicului este mult mai mare si asta e clar in momentul in care personajele inventate de diversi capata vizibilitate acolo pe strada, in afara chenarului impus de industria publicitara”.
    „IN ROMANIA NU EXISTA O CULTURA DE COMICS / BD” // Revista Hardcomics a publicat in primul ei numar o banda desenata intulata „AAARGH!”, realizata de Roman Tolici. Fragmente din „AAARGH!” aparusera in prelabil in reviste din Croatia si Slovenia. Absolvent al sectiei de graphica a Universitatii de Arta din Bucuresti, promotia 1998, Tolici combina in lucrarile sale pictura, grafica si fotografia, participa la proiecte publicitare (este chief illustrator la Leo Burnett) si este unul dintre cei mai cunoscuti artisti BD de la noi.
    Matei Branea, autorul benzii desenate Omulan, publicata in numarul doi al revistei Hardcomics, spune: „In Romania nu exista, din pacate, o cultura de comics / BD. Am avut Pif, Rahan si ceva productie autohtona, dar asta nu a fost suficient. A existat in schimb o cultura a caricaturii. In momentul de fata dezvoltarea fenomenului este in crestere, dar din motive comerciale lucrurile se misca greu”. Dificultatile financiare, dar si faptul ca web-ul este un mediu viu si interactiv i-au trimis catre utilizarea blog-ului ca spatiu de publicare a propriilor creatii-benzile desenate cu Fredo si Pidj’in – pe Eugen Erhan si Tudor Muscalu. Fredo si Pidj’in, cei doi porumbei porniti sa distruga lumea, alaturi de Omulanul lui Matei Branea, au devenit unele dintre cele mai populare personaje din blogosfera.
    Branea vorbeste si despre unul dintre BD-istii vechi ramas in ceea ce ar putea fi considerat mainstream-ul de la noi: „Singurul artist din garda veche despre care stiu eu este Sandu Florea, care a lucrat si in SUA si care a facut inking (aplicarea cernelii) la Spiderman – parca, si a scos si niste albume personale. Este unul dintre principalii sustinatori ai Caruselului din Craiova. Revista s-a gasit la chioscuri, dar a esuat din punct de vedere financiar, deocamdata. In Romania, a vorbi de mainstream e o gluma”.
    Stefan Tiron, unul dintre cei mai activi artisti adepti ai curentului manga, critica termenul de subcultura de masa aplicat BD-urilor: „Subcultura desemneaza o comunitate asociata cu un anumit stil/gen de muzica (vezi mods, teddy, punk, soulboy, rockeri, etc.) sau asociata cu o anumita minoritate etnica dintr-o anumita perioada istorica (zooter-i, chicanos etc.), sexuala(gay, transexuali etc.), sau legata de o anumita tehnologie (hacker, crackeri). BD-isti nu au fost si nici nu sint o subcultura in sensul asta. Altceva este cind punem BD-ul in legatura cu cultura de masa, si fotbalul este cultura de masa chiar daca „hooligans“ – suporterii inraiti care in nici un caz nu pot fi numiti majoritate – au fost analizati in cadrul studiilor subculturale”. Despre publicul reprezentativ pentru BD si manga, genul cel mai popular in Romania, Stefan Tiron spune ca acesta e format in general din „adevarati specialisti foarte tineri, oameni care cunosc istoria benzilor desenate, unii din ei sint inca in liceu, altii au aproape 30 de ani. Si pentru consumatorii de anime/manga – si aici poate ca putem vorbi despre o subcultura otaku (adaugati aici si discutiile despre jocuri video, filme japoneze, chiar literatura japoneza noua) sint tineri si tinere din licee si primii ani de facultate – cred ca asta ar fi miezul comunitatii. E vorba de o comunitate informala, care din pacate nu prea are unde sa poata schimba informatii, in afara de forumurile de pe web si bloguri, saloanele sint destul de rare, dar deja, prin faptul ca exista comunitati cum este cea din Craiova sau edituri precum Hardcomics, asistam pentru prima data la situatia in care pot exista schimburi mai regulate si contacte intre creatorii de BD”. O problema in popularizarea benzilor desenate, conform spuselor lui Stefan Tiron, este faptul ca: „Nu exista biblioteci, nici librarii comparabile sa zicem macar cu cele de la Belgrad, unde sa gasesti numere la mina a doua, comics-uri underground, comics-uri traduse sau ultimele aparitii in domeniu. La noi, inca, de-abia daca gasesti un raft cu asa ceva pierdut printre alte publicatii”.

    SALONUL DE BANDA DESENATA DE LA BUCURESTI // Anamaria Pravincencu si Octav Avramescu sint membrii fondatori ai asociatiei „Jumatatea plina” si parteneri in organizarea Salonului de Banda Desenata ce se va desfasura in Bucuresti intre 19-22 octombrie, prima manifestare de amploare pentru promovarea benzii desenate in Romania.
    In opinia lor, „BD-ul s-a dezvoltat ca o reactie pop la albumele de arta mari si cartonate si a evoluat mult timp ca fenomen de masa, doar pentru a ajunge astazi un fenomen de nisa, ba chiar usor elitist”, indiferent ca vorbim de Romania sau de Occident. Astfel, se explica aparitia in Franta a unor benzi desenate care adapteaza romane de Proust sau de Céline. In curind, si romanul „Travesti” de Mircea Cartarescu va suferi o astfel de operatie, colaborarea dintre desenatorul francez Edmond Baudoin si Mircea Cartarescu datorindu-se asociatiei „Jumatatea plina”. Dintr-un articol recent aparut intr-un cotidian central am putut afla ca, desi Cartarescu a primit initial cu rezerva propunerea, pina la urma lucrarile lui Baudoin l-au convins.
    Dupa ce au trait un timp in Franta, cei doi pot spune ca nici unul din tinerii BD-isti, oricit de talentati, „nu pot fi deocamdata exportati, in Romania nu exista inca 10 pagini de banda desenata care sa fie ok”. Foarte interesant li se pare faptul ca aici, cultura BD-ului, care incepe sa se formeze incet-incet, pare sa parcurga un drum invers fata de Occident. BD-istii romani vin din zone mai „inalte”– grafica, arte plastice in general – si fac lucruri centrate pe un public de nisa: „oameni din publicitate, arhitecti, tineri urbani in general”. Asta s-ar intimpla pentru ca toate incercarile de a face banda desenata pentru un public mai larg au esuat. Cei doi cred totusi ca „publicul pentru BD incepe sa se formeze, dar editorii sint cu un pas in urma, nu sint interesati. Singura editura care a testat terenul BD este „Corint”, cu „Spider Man”. Pacat ca nu avem de-a face insa cu un produs foarte bun, banda desenata fiind facuta dupa filmul recent”. Pina atunci BD-urile romanesti apar intr-un regim semi-samizdat. Ceea ce nu e bine, crede Octav Avramescu, pentru ca, datorita publicului adolescentin numeros, „bd-ul ar putea salva cartea”.
    Fenomenul manga pare a fi mai bine receptat, mai ales printre tineri, pornind de la puberii-pokemon si sfirsind cu studentii din ani terminali, care umplu forumurile cu trimiteri la manga/anime. Octav Avramescu isi aminteste ca, pina si in epoca cea mai neagra a culturii romanesti de banda desenata, „cite un tech-porn japonez tot mai vedeam pe la cineva”…

    http://www.prezentonline.ro/article_detail.php?idarticle=2550
    http://dreamworld.syndicart.net/forum/viewtopic.php?t=5&start=15
    (aici, in pagina 2, unde se afla si comentariile lui Ciubi – de citit neaparat!)
    Mai uitasem un „inconturnabil”: RAHAN!
    Iata-i pe „necumintii” de la Hardcomics pe „incompetentii” si „oportunistii” de la Moitie juma’ 😀 Jumatatea plina…
    De la propaganda comunista la Manga…urban (street), tech porn, otaku, anime, hack/crack… si la cei mai vizibili Matei Branea, Eugen Erhan, Tudor Muscalu, Roman Tolici, Alex Ciubotaru (Ciubi), Sinboy, Reniform, Stefan Tiron, „dintre cei mai importanti autori autohtoni de benzi desenate” de care vom mai auzi in continuare… Iata una din „jumatatile” din BeDeauan romaneasca 😛

    #533 Răspuns

    Cristina
    Participant

    Haplea – iata cum se fixeaza unele date in memoria publicului prin repetie – oare cati din acest public l-a citit/vazut, actually??

    Ta-dah!

    #534 Răspuns

    Sanki
    Participant

    Comics made in Romania
    POVESTE CU GRAFICA SI SCHEME SIMPLE

    de Toni Gherca
    Nr. 5 / 2005 > Lifestyle > Cool Hunting

    MARFA ROMANEASCA DE PRIMA MANA
    In Romania, dupa 1990, au existat mai multe edituri care au incercat sa trezeasca interesul publicului in acest domeniu, dar fara prea mari rezultate. Pe piata romaneasca, titluri clasice ca Superman sau Spiderman au rezistat doar o luna sau doua, cel mai longeviv comicbook tradus in limba romana fiind Asterix, care a supravietuit 6 numere.

    Hardcomics s-a nascut din intalnirea unor oameni talentati si cu multe idei, cu niste fani inraiti ai comics-urilor. Matei Branea, unul dintre principalii artizani ai fenomenului, ne lamureste: “ Scopul revistei Hardcomics este sa gaseasca artisti noi si sa arate lumii ce pot face acestia. Rezultatul final este un produs de calitate, original 100%, atat in concepte, cat si in executie.”

    Pentru a lua nastere, Hardcomics s-a bazat pe sponsorizari din partea persoanelor care doresc sa vada cultura si arta dezvoltandu-se. Astfel, cu toate ca profitul este inexistent, la Hardcomics cenzura este minima, iar libertatea de exprimare maxima.

    Chiar daca suntem departe de a spune ca exista o piata de comicbook-uri in Romania, lucrurile au inceput sa se miste si la noi, iar Hardcomics a dat startul. Acum exista mai multe reviste de benzi desenate : Ah Bd, Hard Cinema BD, Supereroi, Manga si Carusel. Aceasta din urma este publicat? de Sandu Florea, un artist roman care a lucrat si in S.U.A. pentru binecunoscuta companie Marvel, creatorii lui Spider-Man, X-men sau Captain America.

    HARDCOMICS ramane evenimentul editorial cel mia important…
    Urmeaza si mai hard!! Tare, ce mai! 😉
    http://www.maximum-online.ro/revista/articol.php?id=20&maximum=2f27380346e0ce44ac0b229a61cc2976

    #535 Răspuns

    Cristina
    Participant

    Ap?i, dac? se z?re?te din când în când, jum?tatea plin?, toate e bune, dans le meilleur des mondes.

    #536 Răspuns

    Sanki
    Participant

    Jumatatile-s multe si mari.
    Dar sa le punem laolalta – asta facem acum si sa le vedem in sferturi mai intai…

    Otaku influenteaza arta contemporana romaneasca
    (autor anonim) Ziarul Gandul | 24 octombrie 2006
    Fenomenul Otaku se regaseste de cativa ani buni in influentele artistilor ce se preocupa de grafica, pictura, benzi desenate (manga), design, video, jucarii sau accesorii. Datorita acestui fapt, reprezentantii culturii japoneze alternative otaku au organizat Otaku Festival in care s-a prezentat primul numar al revistei Otaku Magazine din Romania. Publicatia are 120 de pagini, este color cu o calitate buna a hartiei si este adresata oamenilor cu varste cuprinse intre 14 si 30 de ani. Printre aceste pagini se pot gasi articole despre cultura japoneza otaku, prezentari ale unor filme si carti asiatice, un interviu cu Tojiko Noriko, o cantareata japoneza consacrata, ilustratii, design, fashion, jucarii, jocuri video, benzi desenate cu autori romani si un portret al lui Tsutomu Nihei, artist de manga. Putine sunt textele care nu suntinsotite de catre o ilustratie sau benzi desenate. Tot ceea ce este prezentat in „Otaku Magazine” tine de cultura japoneza alternativa si de influentele ei in lucrarile artistilor romani. Termenul „otaku” semnifica omul pasionat de cultura japoneza. „Este doar o persoana care nu ascunde faptul ca gaseste mult mai repede decat altii un mod de evadare din cotidian pe care sub o forma sau alta o cautam toti.”, scrie Dan Valentin Comsa in articolul „Genshiken-esque”. Otaku a nascut si diverse controverese. Pasiunea pentru otaku a devenit ceva mai mult decat un fel de a fi pentru unii oameni, ea s-a transformat intr-un virus. Un ziarist, pe numele sau Akio Nakamori Manga Burikko afirma, intr-un articol introdus in textul tradus de Volker Grassmuck, ca omul otaku „nu poate comunica cu ceilalti”, „este foarte preocupat de detalii si are un domeniu exclusiv si maniacal. Otaku tind sa se ingrase, sa aiba par lung si sa poarte T-shirt si blugi”.
    http://www.gandul.info/articol_18221/otaku_influenteaza_arta_contemporana_romaneasca.html

    Revista Otaku magazine este o realizare frumoasa, insolita…
    Dar intre titlu si caracterizarea otakului…!! Asta ne mai trebuia in arta romaneasca (de ce?) contemporana (ca n-avem incotro!)
    Articolul nu ajuta deloc, dimpotriva.
    Cei pre(a)ocupati de Otaku (whatever that really means pana la urma urmelor, ca de-aici cetitorul e-n ceatza) cred cu ardoare ca Otaku este totul, dar prea mult entuziam, DOVADA, strica!…
    Eh, dar nu e Gandul cel de pe urma 😉
    …si un site foarte interesant si atractiv http://www.otaku.ro/

    #537 Răspuns

    Sanki
    Participant

    Manga, bine reprezentata in Romania de cativa tineri desenatori.
    Un articol de „popularizare” este
    Desenele manga, de la istorie la industrie de Miruna Nicolae, din Jurnalul National – 5 august 2005
    http://www.jurnalul.ro/articol.php?id=3449
    Marturisire:
    Sunt o fana a desenelor manga si am vrut sa scriu acest articol pentru toti oamenii de 20 de ani, care nu au ce face si in loc sa aleaga filme porno cu oameni excesiv eoilati (!) si machiati, aleg manga.

    #538 Răspuns

    Cristina
    Participant

    otaku „nu poate comunica cu ceilalti”

    Otaku refuza comunicarea, o blocheaza din start. L’enfer, c’est les autres.
    Ideograma care-l reprezinta se apropie de cuvintele casa, locuinta, habitat. Prin extensie, o a doua semnificatie a luat nastere, unul al caracterului impersonal, foarte formal si distant în relatiile interpersonale. Eu=universul meu virtual=senzatiile mele extreme/ Voi=ceilalti= restul lumii=putin îmi pasa. Acest sens pronominal, vuvuit, bariera autoimpusa atesta indiferenta, egoismul aseptizat si tehnofil, ca si cum sensibilitatea si afectivitatea exterioare s-ar vedea anulate. Ramân eul si explorarile pasionale ale autovisceralitatii, ale controlului, sentimentul de posesie a timpului, a masinii.
    Tot raportul cu exteriorul este o relatie foarte mecanica, optimizata doar pentru schimbul de informatii.
    Spleen, blazare, addiction, în forma unui rit de trecere.
    The kids aren’t alright!
    Je vous bloque tous!
    Un articol francez despre individualitate otaku, origini si raportul cu alteritatea: http://www.omnsh.org/article.php3?id_article=61

    #539 Răspuns

    Sanki
    Participant

    Revenim si la Otaku, Manga…Sa continuam, haotic, cum altfel, prezentarea mozaicului BD de la noi. Am avut „prezente” Main stream (vechiul) si Undergound („noul”, intertransdisciplinaritatea -tea-nea), si noua „estetica” eclectica si abordabilissima Manga (Otaku ETC)…
    Voci mai mult sau mai putin vehemente. „Vizibilitatea” si „vocalitatea” le evaluam dupa cele aparute in presa, cu nefericitele lacunele de informare.
    Iata o voce prezentata si pe DreamWorld (voi da lonk atunci cand il gasesc), deloc „lacunara”, dar cu surdina artistului care vrea sa „dea totul” cu mijloacele specifice artei sale

    Lumea buna a BD-ului se aduna la Bucuresti
    de Ioana Calen
    Cotidianul (despre Salonul BD Bucuresti 2006)

    O buna „rampa de lansare“
    Salonul International de Banda Desenata este probabil cel mai bun loc in care s-ar putea lansa tinerii autori, evitind, prin natura Salonului, pozitionari de genul „tinere sperante“ si expunind alaturi de nume consacrate. Probabil o „revelatie“ a acestei editii este tinarul autor de BD Dan Pintea, care are o expozitie personala la standul Asociatiei „Jumatatea Plina“. Paginile expuse fac parte dintr-o lucrare mai ampla, intitulata „The Man Who Lost His World and Found Another One“, la care lucreaza de doi ani. „Am incercat sa fac cumva sa influentez gindul privitorului, sa il determin sa isi faca un soi de introspectie. Vreau ca imaginile mele sa il stirneasca sa isi puna intrebari cu privire la propria persoana si la viata“, a spus sibianul Dan Pintea. „Directia pe care o urmez exista deja, eu doar o parcurg. Sint constient de ce mi se intimpla, de conexiunile si legaturile care se fac intre elementele ce ma inconjoara, dar le realizez de-abia dupa ce se intimpla. Totul vine de la sine.“, a completat el.

    http://host2.cotidianul.ro/index.php?id=7554&art=19161&cHash=e74e2910ac
    Dan Raul Pintea, de citit:
    De ce mi se da ce nu pot avea?http://dreamworld.syndicart.net/forum/viewtopic.php?t=34&postdays=0&postorder=asc&start=60
    de la
    http://repede.blogspot.com/2006/07/de-ce-mi-se-da-ce-nu-pot-avea-este.html

    #540 Răspuns

    Sanki
    Participant

    Dure, dure, d’etre BD!

    Din nou Ioana Calen, in Cotidianul: surfing pe noul val!
    Matei Branea: „BD-urile de la noi trebuie sa-si cistige credibilitatea“
    (fragmente scoase din contex cu ganduri descoperite)
    Cind eram mic „citeam“ la greu benzi desenate: Pif-uri, Rahane si Asterix-uri, spre disperarea bunicii mele, care nu intelegea de ce stau atita la WC. Am avut prin liceu o tentativa de banda desenata, dar am preferat sa fac desene elaborate si separate decit sa repet mereu acelasi personaj si aceleasi decoruri. Abia mult mai tirziu, dupa facultate, dupa ce Omulan a fost desenat si animat, l-am intilnit pe Milos Jovanovic, fondatorul „Hardcomics“. Inca nu stiam clar ce inseamna underground comics si nu auzisem de „graphic novel“. M-am indragostit pe loc de aceasta arta tiparita si am inceput sa o apreciz la adevarata ei valoare. Am ajuns sa caut febril noile aparitii si clasicii deja scosi – comics junky. Milos m-a incurajat sa fac o carte cu Omulan. Roman Tolici scosese deja „ARGH!“, primul numar „Hardcomics“. A urmat „Omulan“ si asa am devenit membru „Hardcomics“.

    Cred ca lucrurile au inceput sa se acumuleze. Exista momentul Pif si cel al incercarilor autohtone pe liniile SF si istorica din anii ’60. Marile edituri de azi au inceput sa traduca titluri de succes cum ar fi „Garfield“ sau „Tin Tin“[ah, iar! nu din vina lui Matei, dar… „Tintin” e corect, na], iar blockbuster-urile cu eroi made in USA vin mai nou la pachet cu benzi desenate. Daca nu cade bomba atomica sau nu vin din nou rusii peste noi, in curind vom avea in librarie rafturi intregi de comicsuri. Ura!

    Avem la ora actuala pe arte de mainstream titlurile mentionate mai sus si avem si zona de BD alternative, reprezentata in principal de productiile „Hardcomics“. Mai exista revistele de inspiratie manga scoase de Otaku si eforturile „Caruselului“ si ale BD-ului din Craiova. Romanul grafic (graphic novel-ul) inca nu a ajuns pe raft. In opinia mea e nevoie ca partea de mainstream sa inunde piata pina la suprasaturare si abia atunci artistii romani vor putea sa se ridice si sa strige: „I am a comic book artist and I can’t take it anymore!“.

    Cititi tot. Merita!
    http://www.cotidianul.ro/index.php?id=4627&art=327&cHash=0b33713f44

Vizualizare 15 articole - 46 la 60 (din 83 în total)
Răspunde la: Banda Desenata/Comics
Informația ta: